luni, 21 aprilie 2008

Zbucium si agitatie


Azi cand am plecat la cumparaturi, am iesit din casa zambind si m-am intors cu o "superba" durere de cap. Acum nu stiu daca sa pun pe seama sarbatorii care se apropie, sau pur si simplu asa suntem noi, oamenii, dar am ajuns la concluzia ca suntem multtt prea agitati si grabiti(si de data asta nu ma refer la mine:)). Orasul forfotea de glasuri care mai de care mai zgomotoase, mai ascutite, mai groase. Pe trotuar un copil in carucior plangea, pe strada, masinaria care astupa o gorapa sau nu stiu exact ce incerca sa faca scotea un sunet cumplit, un sofer, in spatele ei claxona, se grabea probabil si trebuia sa se faca auzit, o vanzatoare iesise la usa magazinului si vorbea la telefon de se auzea pana pe partea cealalta de strada cum ii explica sotului de pe ce raft sa ia sarea si piperul pentru ciorba.... Si pe lanag asta, o caldura apasatoare care prevestea o ploaie zdravana (care a uitat sa mai vina, bineinteles). As vrea sa cred ca e ceva normal in preajma sarbatorilor, dar de fapt cred ca e ceva normal intr-o zi obisnuita. Ne-a intrat in reflex sa fim agitati, tot timpul pe fuga si grabiti. Nu ne gandim decat cum sa facem si asta si asta si aia, si toate in timp record, daca se poate in acelasi timp... Unde o sa ajungem in ritmul asta? Sa ne imbogatim? Sa fim fericit? Nicidecum. O sa ajungem tristi, goi pe dinauntru, fara pic de vlaga in noi, fara pofta de viata, de iubire, de a zambi. Si vorba aceea VIATA E DOAR UNA!

Un comentariu:

Crengu spunea...

M-am saturat sa incerc sa le pun frana tuturor care au impresia ca au intrat zilele in sac,incepand cu mama. ;))Sper doar sa realizeze ca graba strica treaba si mai ales sanatatea lor! ;)