vineri, 24 iulie 2009

Sand art

Am vazut prima data pe MTV un videoclip de genu acesta, era luat de pe you tube si m-a impresionat . Acum mi-am amintit de el si am vrut sa vedeti si voi si sa imi spuneti daca va place!
P.S. Sunt mult mai multe si toate foarte interesante!


luni, 20 iulie 2009

Traim in Romania...


..si asta ne omoara incet si sigur. Tocmai cand incepusem sa ma resemnez cu tara asta si sistemele ei de rahat vine titularizarea. Nu mai facusem de mult o criza de nervi, nu ca mi-ar fi fost dor. Am atatea de spus incat nici putere sa scriu atat nu as avea. La un examen de talia celui de titularizare, daca subiectele s-au facut la nivel de judet, normal este sa nu fie corectate tot de profesori din judet, NU?? Si ca tot veni vorba de subiecte, unele mai interpretabile ca astea nu am vazut niciodata, la niciun examen. Notele s-au dat dupa cum a batut vantu prin zona. S-a scris prin ziare ca s-a copiat si erau cate 2, 3 exemple. E, habar nu aveti voi cat s-a copiat si in ce fel. Dupa ce am iesit din examen, am aflat ca subiectele se stiau de dimineata de pe la 8, timp destul sa iti faci o fituica pe care sa o citesti in timpul examenlui la baie, in 10 minute! Am ajuns sa nu ma mai mire nimic. Ma astept la orice, oricum si normal, am inceput sa ma astept la ce e mai rau de la sistem.

Stiti vorba aceea: cand doi iti zic ca esti beat, te duci si te culci? Tara asta a nostra a ajuns atat de jos incat nu face altceva decat sa ne indobitoceasca. Sa luam un singur exemplu: e al 4-lea an de cand dau acest examen, am avut note intre 7, 45 si 8, 45, anu acesta am invatat mai mult ca niciodata, am plecat de acasa cu speranta ca de data aceasta o sa fie mult mai bine, am iesit din sala cu acelasi sentiment si la rezultate dezamagire totala. Cunosc atatea cazuri care dupa asemenea esecuri au renuntat la invatamant, au renuntat sa faca ceea ce iubeau mai mult.
Sistemele din Roamania( invatamant, sanitar, justitie etc.) in loc sa incurajeze tinerii, sa ii sprijine, ii umple de frustrari, de dezamagiri si gust amar. Cum sa nu plece in America un doctor roman care aici are un salariu de 10 milioane, in timp ce peste ocean castiga 1000 de dolari/luna? Cum sa nu ma reprofilez eu, sa fac orice altceva decat sa imi bat capul in fiecare an cu un sistem corupt pana in maduva oaselor?? Pai daca pleaca unu azi, unu maine, toti calificati, cine ramane? Cei necalificati pe post. Ce urmeaza?= articole un presa de genu: Invatamantul este intr-o stare critica, Sanatatea este in cadere libera, Medici care iau spaga, Profesori care habar nu au sa predea si asa mai departe. Este un lant vicios al carui capat il tine tara asta bolnava si fara sanse de vindecare, cel putin nu in viata asta.

In ciudata nevilor, dezamagirilor, frustrarilor si a scarbei imense, eu nu renunt la profesia mea! Iubesc prea mult ceea ce fac, expresia copilului care vine la catedra mandru sa iti arate ce desen frumos i-a iesit, serbarea de sfarsit de an in care te incearca o lacrima de fericire ca a mai trecut un an si o alta de regret ca te desparti de elevii tai.
Imi doresc macar pentru copiii mei o tara de care sa fie mandrii, care sa le faca viata mai usoara nu sa le puna bete in roate!

"Vine o zi"

"Stiu.. un copil se naste acum/ Da stiu.. un batran isi ia ramas bun." Intotdeauna mi-a palcut melodia celor de la Holograf, dar zilele astea mi-au tot venit in minte versurile astea.

Acum cateva zile o persoana mult prea draga mie a plecat spre o lume mai buna si mai curata unde sper din tot sufletul ca este liniste si ii este bine. Ieri o persoana la fel de draga mie a adus pe lume un suflet nevinovat ( 3700 g, Felicitari Mira). In momente din astea nu poti sa nu te gandesti cat de mici si nesemnificativi suntem pe lumea, cat de putin timp avem la dispozitie sa facem toate cate vrem. Ah, asa de mult ne prepcupa averea, pozitia sociala, profesionala incat ne trezim in asemenea momente, cand deja este prea tarziu. Ne intereseaza si viata, dar din pacate ne intereseaza viata vecinului, colegului, care, cum, unde, cu cine!

Am mai spus si o sa repet NU STIM SA NE TRAIM PROPRIA VIATA! Tot ce facem, facem prin prisma celuilalt si este asa de pacat. Poate ar fi trebuit sa scriu aici una din povestile pe care mi le spunea bunicul meu, de pe vremea cand lupta pe front, despre cum a iubit, a muncit cu drag pentru copii si s-a bucurat de fiecare minut pana in ultima clipa a vietii! Dar ma limitez la a indemna pe toti care imi citesc aberatiile : TRAITI CA SI CAND MAINE AR FI ULTIMA ZI DIN VIATA VOASTRA!!! Stiu ca e cliseu, dar Doamne, cate dreptate!
Vine o zi pentru fiecare, dar aste nu ne impiedica sa le traim la intensitate maxima pe celelalte pe care ni le-a dat Dumnezeu!




Holograf- Vine o zi
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 13 iulie 2009

I am back


Gata. Tocmai am citit ultimul rand din metodica si am pus punct invatatului. Scap si de examenu de miercuri si vacanta poate incepe si pentru mine! Abia astept sa ma trezesc la 11 si sa imi spun "Azi nu ma duc la munca, nu invat, doar STAU".
Imi dau seama ca s-au intamplat atatea de cand n-am mai scris pe aici. Evenimente de tot felul, care mai vesele, mai triste, mai ingrijoratoare, personale sau publice.

Cateva concluzii scurte:
- imi pare pentru Michael Jackson, pentru faptul ca singur si-a distrus viata pentru niste frustrari din copilarie, neavand ajutorul necesar sa treaca peste ele;

- imi pare rau pentru tara asta pentru ca este furata pe fata si LEGAL de niste prefacuti si impostori precum Ridzi:

- ma bucur sa observ ca oamenii inca se mai iubesc, ca tinerii inca mai au intiativa si aici ma refer la cele 10 nunti pe la care trebuie sa trec in vara asta si la cele 3 botezuri :) ;

- constat ca in viata mea apar schimbari la fiecare pas, ma schimb eu in functie de vremuri, se mai schimba si vremurile, toate pe repede inainte si de multe ori ma surprind cum incerc sa incetinesc totul...

Ce stiu sigur este ca sunt pe calea cea buna, iar ritmul lumii il adaptez la al meu si atunci toate au sens. Ma inunda un amalgam de sentimente, cele mai multe trecatoare, iar cele putine, dar mult prea importante raman cu "noi" :)


P.S. Poza e veche, trairile noi!!