Powered By Blogger

vineri, 2 septembrie 2011

De prin an adunate












i`m back!!

Da stiu, n-am mai trecut pe aici de muult, dar timpul e de vina! Se grabeste si ne trage si pe noi dupa el cu viteza maxima!
Noutati? Hmm, cateva: alalteri am sarbatorit 4 ani :), s-a intamplat in sfarsit minunea si m-am titularizat, in Bucuresti ce-i drept, deci mai am ceva munca de lamurire de dus, dar merge...si cam atat.
Apropo de noutati, casnicia ramane cea mai noua "isprava" a mea si tre sa recunosc ca este mai bine decat ma asteptam.
Revin si cu ceva poze ca sa mai recuperez din timpul pierdut!! :)

luni, 15 noiembrie 2010

Cine ar fi crezut....

Dana Nalbaru-Tu

Asculta mai multe audio diverse





Eu cu siguraqnta NU. Nu am avut niciodata genul de vise: cal alb, Fat-Frumos, rochie de printesa, palate de clestar, blabla bla...si cu toate astea.... De la un timp incoace sunt intr-o continua visare la el, la noi, la ce a fost la ce va fii... Povestea cu nunta este simpla, atat de mult ne-am dorit sa iasa bine, incat a iesit mai mult de atat. N-as fi indraznit sa sper la o treapta asa de sus si totusi am ajuns aproape de varf. Si atunci cand primul pas in viata il faci cu dreptu si cu zambetul pe buze, parca nicio criza, nicun presedinte incompetent sau guvern depasit nu te mai sperie, pentru ca EL este acolo sa te incurajeze si acum sunteti doi, totul se imparte: fericire, speranta, tristete, manie(haine,noptiera,dresing :))) ) Stiu ca vor urma si nori si furtuni, dar felul in care am pornit in viata a fost ca o gura de oxigen, ca o speranta venita din senin.... si trecand peste toata oboseala acumulata pentru organizarea unei nunti, MERITA fiecare efort, fiecare ora nedormita, fiecare zi agitata si parca prea scurta. Asa ca bucurati-va, iubiti-va, mangaiati-va si de ce nu, luati-vaaaa!!!
:))))

P.S. Era sa uit, maine se implineste o luna si noi tot in nori suntem..si niste nori asa de pufosi!!! :)

joi, 11 noiembrie 2010

New me!!

Sa incep prin a ma prezenta: Barbu-Soare Andreea :)). Recunosc ca am abandonat blogul de tot, dar de data aceasta a fost pentru o cauza nobila. Acum ca toate s-au asezat, sper sa revin in forta si sa recuperez. Am multe de scris, multe de povestit, mai am doar sa imi pun in ordine ideile... revin cat de curand si va povestesc cum a aratat o nunta de vis(nunta noastra de visss) :)

:)















Foto made by: Marius si Larisa www.anamoral.wordpress.com. Multumim!!!

vineri, 5 noiembrie 2010

Am revenit!!!

In curand va spun noutatile si apar si pozele. :))Asta daca mai exista cineva care sa mai citeasca blogul asta... :))))))

marți, 22 decembrie 2009

`89


Aveam 3 ani in decembrie `89. Recunosc ca multe nu stiu despre cele intamplate atunci. Nici nu cred ca mi-am dat prea mare interes sa aflu. Asta pana aseara, cand fara sa imi dau seama, mi-am lipit ochii de televizor mai bine de 3 ore si am urmarit documentarul despre revolutie de pe TVR.
Este prima data cand ma gandesc serios la evenimentele de atunci. Oare a fost corect felul in care au murit cei doi tirani? Sa fie chiar asa de simplu intr-o singura zi sa prinzi niste "infractori", sa ii judeci, sa ii condamni si pana sa isi dea seama ce se intampla sa ii si executi? Nu zic ca nu meritau, nu zic ca trebuia sa mai stam si azi la coada la paine, dar parca nici asa cum au procedat ei si i-au executat fara drept de apel. Stiu ca prin asta au razbunat muuuultiii morti si raniti nevinovati, dar parca prea mult sange rece. Am vazut aseara cum tancurile intrau pur si simplu in multimea de oameni in plina strada. Ce-o fi fost in mintea celor care conduceau acele tancuri? Dar in mintea celor care au tintit pe sotii Ceausescu si apoi au apasat pe tragaci? Am aflat lucruri extrem de interesante si pe care nu mi le puteam nici macar imagina. Am vazut lista celor care au murit la baricada de la Intercontinental, condusa de Petre Roman si de Dan Iosif. Niciunul dintre acei morti nu aveau mai mult de 38 de ani si majoritatea aveau 18, 19, 20!!!
Le suntem recunoscatori ca astazi putem scrie pe blog despre presedintele nostru cam ce ne taie capul fara sa ne "salte" securitatea, putem cumpara paine si lapte la 3 dimineata de la non-stopul din colt, putem scrie in carti si in ziare ce vrea neuronul, fara sa fim inchisi si umiliti. Dar ca noi sa putem face toate astea s-a varsat prea mult sange. Si cu ce au ramas mamele, tatii, fratii, surorile, sotiile, sotii, copiii celor morti??? Cu niste placi comemorative si niste coroane de flori pe mormant!!!!Atat, asta a ramas din libertatea noastra, niste placi de beton! Si e atat de pacat. Nu suntem liberi pentru ca atunci cand am fi putut fi nu am stiu ce sa facem cu asa zisa libertate. Iar acum am ajuns proprii nostri prizonieri, prinsi in ganduri, lacomii, bani, datorii, vicii si o tara care pare din ce in ce mai mult ca nu ne vrea, ca nu ne ajuta si nu ne accepta. :(
Repet, nu il laud pe Ceausescu, nici nu il condamn, dar cred ca acum am ajuns sa tragem blestemele lui. Rudele celor morti doar pentru ca erau pe strada atunci sunt acum someri, muritori de foame sau ingropati in datorii. S-a ales praful de memoria eroilor, de izbanda lor asa cum se va alege cat de curand de noi.

Spunea unu aseara ca "eroii nu mor niciodata!", dar ceea ce ramane dupa ei? Sa le spuna asta familiilor victimelor de la `89.

joi, 17 decembrie 2009

Din nou iarna


Si daca ieri va aratam orasul meu, acum va arat si bradul meu impodobit acum jumatate de ora!( cu drag si spor):)

Asa ca era sa uit: mai oameni buni nu mai taiati brazii ca sa ii tineti in sufragerie 2 saptamanai!! Zilele astea am tot auzit: "Anu asta imi iau brad adevarat, parca nu e ca ala artificial!". Hai sa fim seriosi. Dau 40 de lei pe un brad pe care il arunc dupa 2 saptamani, fac curat in urma lui inca 2 saptamani si mai pagubesc si omenirea de cateva guri zdravene de oxigen. Pe cel artificial dau 40 de lei o data si nu in fiecare an, fac curat in 10 minute dupa el, e mereu verde si salveaza de la taiere un alt pui de brad.
Hai sa nu mai fim snobi, "Sa imi miroase si mie in casa a Craciun!" Pai daca face mama o sarmaluta si in cozonac, nu de mai dezlipesti de miros de Craciun, nu e nevoie de o biata creanga de brad sa simt ca e sarbatoare! ;)