marți, 22 decembrie 2009

`89


Aveam 3 ani in decembrie `89. Recunosc ca multe nu stiu despre cele intamplate atunci. Nici nu cred ca mi-am dat prea mare interes sa aflu. Asta pana aseara, cand fara sa imi dau seama, mi-am lipit ochii de televizor mai bine de 3 ore si am urmarit documentarul despre revolutie de pe TVR.
Este prima data cand ma gandesc serios la evenimentele de atunci. Oare a fost corect felul in care au murit cei doi tirani? Sa fie chiar asa de simplu intr-o singura zi sa prinzi niste "infractori", sa ii judeci, sa ii condamni si pana sa isi dea seama ce se intampla sa ii si executi? Nu zic ca nu meritau, nu zic ca trebuia sa mai stam si azi la coada la paine, dar parca nici asa cum au procedat ei si i-au executat fara drept de apel. Stiu ca prin asta au razbunat muuuultiii morti si raniti nevinovati, dar parca prea mult sange rece. Am vazut aseara cum tancurile intrau pur si simplu in multimea de oameni in plina strada. Ce-o fi fost in mintea celor care conduceau acele tancuri? Dar in mintea celor care au tintit pe sotii Ceausescu si apoi au apasat pe tragaci? Am aflat lucruri extrem de interesante si pe care nu mi le puteam nici macar imagina. Am vazut lista celor care au murit la baricada de la Intercontinental, condusa de Petre Roman si de Dan Iosif. Niciunul dintre acei morti nu aveau mai mult de 38 de ani si majoritatea aveau 18, 19, 20!!!
Le suntem recunoscatori ca astazi putem scrie pe blog despre presedintele nostru cam ce ne taie capul fara sa ne "salte" securitatea, putem cumpara paine si lapte la 3 dimineata de la non-stopul din colt, putem scrie in carti si in ziare ce vrea neuronul, fara sa fim inchisi si umiliti. Dar ca noi sa putem face toate astea s-a varsat prea mult sange. Si cu ce au ramas mamele, tatii, fratii, surorile, sotiile, sotii, copiii celor morti??? Cu niste placi comemorative si niste coroane de flori pe mormant!!!!Atat, asta a ramas din libertatea noastra, niste placi de beton! Si e atat de pacat. Nu suntem liberi pentru ca atunci cand am fi putut fi nu am stiu ce sa facem cu asa zisa libertate. Iar acum am ajuns proprii nostri prizonieri, prinsi in ganduri, lacomii, bani, datorii, vicii si o tara care pare din ce in ce mai mult ca nu ne vrea, ca nu ne ajuta si nu ne accepta. :(
Repet, nu il laud pe Ceausescu, nici nu il condamn, dar cred ca acum am ajuns sa tragem blestemele lui. Rudele celor morti doar pentru ca erau pe strada atunci sunt acum someri, muritori de foame sau ingropati in datorii. S-a ales praful de memoria eroilor, de izbanda lor asa cum se va alege cat de curand de noi.

Spunea unu aseara ca "eroii nu mor niciodata!", dar ceea ce ramane dupa ei? Sa le spuna asta familiilor victimelor de la `89.

joi, 17 decembrie 2009

Din nou iarna


Si daca ieri va aratam orasul meu, acum va arat si bradul meu impodobit acum jumatate de ora!( cu drag si spor):)

Asa ca era sa uit: mai oameni buni nu mai taiati brazii ca sa ii tineti in sufragerie 2 saptamanai!! Zilele astea am tot auzit: "Anu asta imi iau brad adevarat, parca nu e ca ala artificial!". Hai sa fim seriosi. Dau 40 de lei pe un brad pe care il arunc dupa 2 saptamani, fac curat in urma lui inca 2 saptamani si mai pagubesc si omenirea de cateva guri zdravene de oxigen. Pe cel artificial dau 40 de lei o data si nu in fiecare an, fac curat in 10 minute dupa el, e mereu verde si salveaza de la taiere un alt pui de brad.
Hai sa nu mai fim snobi, "Sa imi miroase si mie in casa a Craciun!" Pai daca face mama o sarmaluta si in cozonac, nu de mai dezlipesti de miros de Craciun, nu e nevoie de o biata creanga de brad sa simt ca e sarbatoare! ;)

miercuri, 16 decembrie 2009

Pur si simplu, iarna!









Si aici suntem noi, pentru cine nu ne cunoaste, inca! :)
Va pup, o seara frumoasa va doresc si calduroasa1

marți, 15 decembrie 2009

Oficial... e iarna!



Ningeeeeee! In sfarsit pot sa stau cu ochii pe fereastra cat e ziua de lunga, sa privesc dansul firav al primilor fulgi, pot sa ies sa ating neaua moale, sa fac un om de zapada... Deocamdata astept sa se lase seara sa se aprinda luminile in oras si abia apoi o sa ma pot bucura de adevaratul peisaj. Pana atunci am luat cateva dovezi ca A INCEPUT IARNA,,,,. Revin pe seara cu alte dovezi, mai stralucitoare.

P.S. Scuzati esenta peisajului, dar la mine in spatele blocului este un minunat santier!

vineri, 11 decembrie 2009

Pofta de viata


Am trecut si de ultima zi de scoala din acest an(2009). Este a patra serbare de Craciun pe care am facut-o de cand sunt in invatamant, dar cred ca a fost unul dintre cele mai triste momente din viata mea. Nu, nu am gresit, trist este cuvantul cel mai potrivit pentru experienta pe care am trait-o astazi.
Am cunoscut o doamna, la vreo 30 si un pic de ani, mama unui elev de-al meu. Am intarziat chiar si putin sebarea din cauza dumneaei. Este o femeie frumoasa, tanara, dar exagerat de slaba, palida si care s-a spijinit de un perete mai tot timpul discutiei pe care am avut-o la final. Avea un zambet sincer si o pofta de viata pe care mai rar o vezi in ziua de azi. Pana aici poate vi se pare ca totul e normal si nimic iesit din comun, dar... O femeie atat de "vie" este in ultima faza a unei boli necrutatoare, are cancer si isi traieste ultimele clipe. A dorit sa participe la serbarea fiului ei cel mic, tocmai pentru ca poate, este ultima pentru ea. A fost dureros pentru mine sa vad cum o mama isi priveste fiul cu jind, sa vad un copil zambindu-i mamei lui si uitand chiar si poezia, doar de dragul ei. N-am intalnit niciodata a fiinta atat de blajina si de optimista, care desi ma vedea pentru prima data, m-a imbratisat si mi-a urat tot ce e mai bun pe lumea asta. Imi spunea luminata la fata ca se lupta pentru copiii ei si pentru sotul ei, pentru ca merita ceva mai bun de atat. Iar la plecare, era atat de secata de puteri ca atunci cand s-a urcat in masina a fost nevoita sa isi traga picioarele cu mana, pentru ca nu mai avea putere.

Ploaia de afara nu face decat sa imi amplifice sentimentele in loc sa mi le spele...

N-am scris toate astea ca sa intristez pe cineva sau sa imi fac de lucru. Le-am scris pentru ca in viata asta suntem niste prosti. Alergam disperati dupa niste bani, ne purtam pica unii altora, ne certam, uitam sa ne mai crestem copiii, sa ii fim alaturi celui drag, sa ne sunam mama sa o intrebam daca are si ea nevoie de ceva.

Hai sa facem toatea astea cat inca putem, cat inca Dumnezeu tine cu noi si ne da sansa. Hai sa traim fiecare minutel cu toata intensitatea, sa iubim in fiecare secunda si sa fim alaturi cuiva care are nevoie.

marți, 8 decembrie 2009

Vrei sa....

...fii pinguinul meu pentru inca o iarna?

E totul randuit sa se intample

"Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample -
Cu simplitatea unei adieri -
Cand de lumina sufletul se umple...

(George Tarnea)

luni, 7 decembrie 2009

C ostica, dormi??? :))))


Mircea Crisan - Costica, dormi ?
Asculta mai multe audio Haioase

Nou, dar vechi

Ne-am (re)ales presedintele! Sau unii dintre noi au facut-o... Daca pana acum mi se parea ca nu e in regula ce se intampla in tara asta, azi mi-am dat seama cao luam la vale rau de tot... Cred ca am intrat in istorie ca"tara cu doi presedinti". Am vazut manipulare, santaj, ipocrizie, bataie de joc, penibil, gafe peste gafe si cu toate astea alesii nostri cred ca totul merge bine si "curand o sa si iesim din criza". Eu cred ca abia am intrat in criza(financiara, de timp, de oameni demni sa ne reperezinte interesele, in fine, de mai multe..).
Trecand peste toate, ma bucura ca mai inca un loc de munca si ca acum ma pregatesc de serbarea de Craciun si le pregatesc copiilor cate un cadou, o mica surpriza sper eu. :)

duminică, 6 decembrie 2009

Niste raspunsuri


Nu e reclama, e doar un MULTUMESC pentru Bubu in colaborare cu Dede.

Suflet cald

Ea e Sara, care acum 7 luni abia venea pe lume. Acum este cel mai simpatic "bursuc".

Salutare

Stiu, a trecut cam un "secol" de cand n-am mai dat pe aici... Dar in mare parte a fost fara voia mea. In seara aceasta scriu pentru ca nu stiu cat mai pot tine in mine asta. Sunt in situatia in care depind de un partid politic si de un anume candidat la presidintie. Este penibil. Tara asta si tot ce se intampla in ea este strigator la cer. De cand cu alegerile astea ma uit la televizor si nu imi vine sa cred ce vad. Stateam azi si ma gandeam serios la ceea ce va urma dupa ziua "alegerilor". Ca si in alte campanii, am auzit si de aceasta data: " O sa marim salariile la profesori cu (atentie!!!!) 30 %, o sa dam o sansa agriculturii, o sa avem grija ca batranii si tinerii sa o duca bine, o sa.., o sa....!!" O sa faceti pe d***u. O sa va luati pana de pe tineri, de pe batrani, de pe profesori, de pe toti prostii care v-au votat cu speranta la un "mai bine", odata ajunsi la ciolan. Ma scarbesc atat de tare "mai marii tarii" incat nu rezista sa vad o stire mai mult de 2 minute sau cu atat mai putin o emisiune politica.
Cand am inceput sa scriu aveam asa un avand sa spun muuulte, vrute si nevrute, sa injur, sa spun ce mizerie vad eu in tara asta si in jurul meu, cate nedreptati, cate jigodii si cata falsitate, dar... dar cand ma gandesc ca in 2 zile am toate sansele ca, pe criterii politice, sa fiu din nou somera, parca ma dezarmez total si asa imi vine sa imi bag picioarele...
Chiar imi pare rau ca a trebuit sa revin pe blog cu asa sentimente, dar acum altele nu ma incearca, desi se apropie sarbatorile.
Sper ca maine, poimaine sa revin cu ceva idei mai detasate si mai "sanatoase"
LA MULTI ANI "Nicolailor"! :)