Se spune ca, cine nu are un batran sa isi cumpere, iar cine are, sa aiba grija de el. Eu am noroc si nu am numai unul, am chiar 4 astfel oameni minunati. Bunicii mei sunt bunicii pe care si i-ar dori oricine. Sunt niste oameni extraordinari, cu suflet mare, cu multa dragoste pentru copii si nepoti. Imi amintesc de vacantele de vara si de iarna petrecute la tara, de zilele cand bunicul meu
venea sa ma ia de la scoala si avea grija de mine. Intotdeauna am crezut ca facea cea mai buna mancare, chiar si mai buna decat a mamei. Mai tarziu, cand am crescut, am aflat si "secretul" mancarii lui.Imi amintesc cum ma plimba cu bicicleta in vacanta de vara si mergea cu mine sa imi
ia ciocolata. Odata, in vacanta de iarna, mi-a facut un derdelus chiar in curte, langa scari si de fiecare data cand ningea el si bunica ma plimbau cu sania pe ulita satului.
Bunicii mei au fost amandoi cadre didactice, bunicul invatator si director, iar bunica educatoare. Poate ca ei sunt "vinovati" de faptul ca atunci
cand eram mica vroiam mereu sa ma joc "de-a invatatoare", iar acum am ajuns sa fiu invatatoare.
Pe ceilalti bunici ai mei ii vad mai rar deoarece locuiesc ceva mai departe de noi si nu prea am timp sa ii vizitez. Dar cu siguranta Sarbatorile sunt cea mai buna ocazia
sa merg pe la ei, sa le spun ce am mai facut, iar ei sa imi povesteasca cum mai stau cu sanatatea. Sunt oameni muncitori, care fac totul pentruu copii lor si pentru nepoti.
Nu pot decat sa le multumesc tutror pentru ce au facut, pentru felul in care m-au crescut si au avut grija de mine. Timpul a trecut si roata s-a intors.
A venit randul copiilor si nepotilor sa aiba grija de bunici, asa cum stiu ei mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu