miercuri, 11 martie 2009

Viata...


Azi mi-am amintit inca odata de ce nu citesc horoscopul si de ce nu suport clarvazatorii aia, sau ce naiba sunt care vin si zic: o sa faceti aia, o sa patiti din cealalta... Nu exista asa ceva! Nici nu poti sa banuiesti macar pe unde te duce viata si mai ales in ce fel te duce... Din fericire, recunosc ca nu am avut parte de "palme" grele de la viata, dar stiu oameni care au primit ceea ce nu au crezut vreodata ca vor avea. In urma unor "palme" primite cu toata puterea in plina figura s-au ales cu: singuratate, frustrare, ura, lacrimi, teama... Pe cat de mult apreciez eu viata pentru faptul ca e imprevizibila, pe atat ma gandesc ca sunt lucruri care ni se intampla si ne depasesc puterea de intelegere. Cum sa inteleg eu ca unii sunt sortiti sa ramana singuri toata viata lor, ca sunt copiii care se nasc "monstrii" din impertinenta celei care ii poarta in pantec, ca un batran isi dedica intreaga existenta copiilor si la batranete ramane singur si moare parasit pana si de speranta? Cum sa inteleg ca o viata intreaga ne temem de acel ceva, care vine exact cand nu te mai astepti, ca un copil se naste si un batran moare? Cum sa inteleg toate astea?

Pana la urma, poate ca nu trebuie sa le intelegem, dar se pare ca trebuie sa traim cu ele!

Si din pacate, cei mai multi dintre noi, nu vad, nu vor sa vada, nu vor sa simta, nu recunosc!

6 comentarii:

MariGabi spunea...

Sper ca si acesta e tot profilul tau!

drush spunea...

Dap, este! :) Multumesc de invitatie!

drush spunea...

Dar eu aici scriu de obicei! Iar in ultimul timp abia mai am timp sa deschid compul, din pacate.

MariGabi spunea...

Pentru putin!
Nu conteaza cat de des scriem, conteaza continutul. :)

drush spunea...

Si iti trimit tie ce scriu sau pot publica direct? Apropo, am vazut poze pe blog de la scoala Liviu Rebreanu, acolo am terminat eu si acolo sunt invatatoare acum. :)

MariGabi spunea...

Si eu am invatat acolo.
Poti publica direct.