Din intelepciunea populara

Viteazul moare o dată, fricosul de o mie de ori.

Mielul blând suge la două oi.

O mână spală pe alta şi amîndouă – obrazul.

Din lipsa unui cui se desface căruţa.

Cine ştie carte are patru ochi.

Capra sare masa, iada sare casa.

La un car de învăţătură e bună o lingură de minte.

De şapte ori măsoară şi o dată taie.

Decât zece trebi şi rele, mai bine una şi bună.

Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ţi spun cine esti.

Cu două bucătărese iese ciorba sau prea sărată, sau nesărată.

Decât o mie de vrăbii în streaşină, mai bine una în mână.

Patru ochi văd mai bine decât doi.

Râde ciob de oală spartă.

Un copac nu face pădurea, o floare nu aduce primăvara.

Paşte iarba ce+o cunoşti.

Când se rupe o verigă, tot lanţul se desface.

Un singur duşman e destul să dărâme ce a lucrat o mie de prieteni.

Pentru un purice nu azvîrli plapuma pe foc.

Aşchia nu sare departe de trunchi.

Toţi se plâng de bani, dar de minte nimeni.

Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege.
Gura înţeleptului când se deschide, tu închide pe a ta.
Lucrul bine început e pe jumătate făcut.
Mai bine să-ţi pară rău că ai tăcut decât că ai zis.
Omul cinsteşte haina, nu haina pe om.
Prostului nu-i stă bine dacă nu-i şi fudul.
Apa trece, pietrele rămân.
Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci.
Ce-i în mână nu-i minciună.
Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine.
Ce semeni aceea răsare.
Foamea face bucatele mai bune.
Întâi ascultă şi pe urmă vorbeşte.
Lăcomia strică omenia.
Meseria e brăţară de aur.
Numai cu vorba nu se face ciorba.
Nu pune paie peste foc.
Omul nu trăieşte să mănânce, ci mănâncă să trăiască.
Sănătatea e cea mai bună avuţie.
Toamna se numără bobocii.
Ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Unde şcoala se iveşte, pământul se-mbogăţeşte.
Vorbă multă sărăcia omului.