Asa mi-as dori sa se mareasca ziua, macar cu vreo 2 ore, daca nu chiar 3.. Nu stiu cum reusesc, dar mereu apare cate ceva de facut, mereu planul se schimba, mereu sunt pe fuga, mereu cu gandul la ce am facut si la ce a mai ramas de facut. Poate nu imi gestionez eu timpul cum trebuie sau poate lumea in care traim a luat-o pe "repede" inainte. Vreau si eu ragaz, vreau si eu timp in care sa ii pot sopti iubitului la ureche ce imi place la el, timp in care sa stau si sa nu am la ce sa ma gandesc, fara sa fac plan cum o rezolv pe asta cum o aman pe cealalta. Stau cateodata si ma uit la altii cum se agita, se zbat, dau din coate prin viata si mai ca ii compatimesc si de fiecare data imi spun clar si tare: "EU NU VREAU SA AJUNG ASA". Ce e mai trist este ca de foooooarte multe ori ajung sa nu mai privesc la altii si sa ma privesc pe mine, iar concluzia este aceeasi: viata asta "alearga" si ne "alearga", dar nu stiu incotro...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu