vineri, 11 decembrie 2009

Pofta de viata


Am trecut si de ultima zi de scoala din acest an(2009). Este a patra serbare de Craciun pe care am facut-o de cand sunt in invatamant, dar cred ca a fost unul dintre cele mai triste momente din viata mea. Nu, nu am gresit, trist este cuvantul cel mai potrivit pentru experienta pe care am trait-o astazi.
Am cunoscut o doamna, la vreo 30 si un pic de ani, mama unui elev de-al meu. Am intarziat chiar si putin sebarea din cauza dumneaei. Este o femeie frumoasa, tanara, dar exagerat de slaba, palida si care s-a spijinit de un perete mai tot timpul discutiei pe care am avut-o la final. Avea un zambet sincer si o pofta de viata pe care mai rar o vezi in ziua de azi. Pana aici poate vi se pare ca totul e normal si nimic iesit din comun, dar... O femeie atat de "vie" este in ultima faza a unei boli necrutatoare, are cancer si isi traieste ultimele clipe. A dorit sa participe la serbarea fiului ei cel mic, tocmai pentru ca poate, este ultima pentru ea. A fost dureros pentru mine sa vad cum o mama isi priveste fiul cu jind, sa vad un copil zambindu-i mamei lui si uitand chiar si poezia, doar de dragul ei. N-am intalnit niciodata a fiinta atat de blajina si de optimista, care desi ma vedea pentru prima data, m-a imbratisat si mi-a urat tot ce e mai bun pe lumea asta. Imi spunea luminata la fata ca se lupta pentru copiii ei si pentru sotul ei, pentru ca merita ceva mai bun de atat. Iar la plecare, era atat de secata de puteri ca atunci cand s-a urcat in masina a fost nevoita sa isi traga picioarele cu mana, pentru ca nu mai avea putere.

Ploaia de afara nu face decat sa imi amplifice sentimentele in loc sa mi le spele...

N-am scris toate astea ca sa intristez pe cineva sau sa imi fac de lucru. Le-am scris pentru ca in viata asta suntem niste prosti. Alergam disperati dupa niste bani, ne purtam pica unii altora, ne certam, uitam sa ne mai crestem copiii, sa ii fim alaturi celui drag, sa ne sunam mama sa o intrebam daca are si ea nevoie de ceva.

Hai sa facem toatea astea cat inca putem, cat inca Dumnezeu tine cu noi si ne da sansa. Hai sa traim fiecare minutel cu toata intensitatea, sa iubim in fiecare secunda si sa fim alaturi cuiva care are nevoie.

Niciun comentariu: