marți, 22 decembrie 2009

`89


Aveam 3 ani in decembrie `89. Recunosc ca multe nu stiu despre cele intamplate atunci. Nici nu cred ca mi-am dat prea mare interes sa aflu. Asta pana aseara, cand fara sa imi dau seama, mi-am lipit ochii de televizor mai bine de 3 ore si am urmarit documentarul despre revolutie de pe TVR.
Este prima data cand ma gandesc serios la evenimentele de atunci. Oare a fost corect felul in care au murit cei doi tirani? Sa fie chiar asa de simplu intr-o singura zi sa prinzi niste "infractori", sa ii judeci, sa ii condamni si pana sa isi dea seama ce se intampla sa ii si executi? Nu zic ca nu meritau, nu zic ca trebuia sa mai stam si azi la coada la paine, dar parca nici asa cum au procedat ei si i-au executat fara drept de apel. Stiu ca prin asta au razbunat muuuultiii morti si raniti nevinovati, dar parca prea mult sange rece. Am vazut aseara cum tancurile intrau pur si simplu in multimea de oameni in plina strada. Ce-o fi fost in mintea celor care conduceau acele tancuri? Dar in mintea celor care au tintit pe sotii Ceausescu si apoi au apasat pe tragaci? Am aflat lucruri extrem de interesante si pe care nu mi le puteam nici macar imagina. Am vazut lista celor care au murit la baricada de la Intercontinental, condusa de Petre Roman si de Dan Iosif. Niciunul dintre acei morti nu aveau mai mult de 38 de ani si majoritatea aveau 18, 19, 20!!!
Le suntem recunoscatori ca astazi putem scrie pe blog despre presedintele nostru cam ce ne taie capul fara sa ne "salte" securitatea, putem cumpara paine si lapte la 3 dimineata de la non-stopul din colt, putem scrie in carti si in ziare ce vrea neuronul, fara sa fim inchisi si umiliti. Dar ca noi sa putem face toate astea s-a varsat prea mult sange. Si cu ce au ramas mamele, tatii, fratii, surorile, sotiile, sotii, copiii celor morti??? Cu niste placi comemorative si niste coroane de flori pe mormant!!!!Atat, asta a ramas din libertatea noastra, niste placi de beton! Si e atat de pacat. Nu suntem liberi pentru ca atunci cand am fi putut fi nu am stiu ce sa facem cu asa zisa libertate. Iar acum am ajuns proprii nostri prizonieri, prinsi in ganduri, lacomii, bani, datorii, vicii si o tara care pare din ce in ce mai mult ca nu ne vrea, ca nu ne ajuta si nu ne accepta. :(
Repet, nu il laud pe Ceausescu, nici nu il condamn, dar cred ca acum am ajuns sa tragem blestemele lui. Rudele celor morti doar pentru ca erau pe strada atunci sunt acum someri, muritori de foame sau ingropati in datorii. S-a ales praful de memoria eroilor, de izbanda lor asa cum se va alege cat de curand de noi.

Spunea unu aseara ca "eroii nu mor niciodata!", dar ceea ce ramane dupa ei? Sa le spuna asta familiilor victimelor de la `89.

Un comentariu:

Falvo spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro