Aveam 3 ani in decembrie `89. Recunosc ca multe nu stiu despre cele intamplate atunci. Nici nu cred ca mi-am dat prea mare interes sa aflu. Asta pana aseara, cand fara sa imi dau seama, mi-am lipit ochii de televizor mai bine de 3 ore si am urmarit documentarul despre revolutie de pe TVR. Este prima data cand ma gandesc serios la evenimentele de atunci. Oare a fost corect felul in care au murit cei doi tirani? Sa fie chiar asa de simplu intr-o singura zi sa prinzi niste "infractori", sa ii judeci, sa ii condamni si pana sa isi dea seama ce se intampla sa ii si executi? Nu zic ca nu meritau, nu zic ca trebuia sa mai stam si azi la coada la paine, dar parca nici asa cum au procedat ei si i-au executat fara drept de apel. Stiu ca prin asta au razbunat muuuultiii morti si raniti nevinovati, dar parca prea mult sange rece. Am vazut aseara cum tancurile intrau pur si simplu in multimea de oameni in plina strada. Ce-o fi fost in mintea celor care conduceau acele tancuri? Dar in mintea celor care au tintit pe sotii Ceausescu si apoi au apasat pe tragaci? Am aflat lucruri extrem de interesante si pe care nu mi le puteam nici macar imagina. Am vazut lista celor care au murit la baricada de la Intercontinental, condusa de Petre Roman si de Dan Iosif. Niciunul dintre acei morti nu aveau mai mult de 38 de ani si majoritatea aveau 18, 19, 20!!! Le suntem recunoscatori ca astazi putem scrie pe blog despre presedintele nostru cam ce ne taie capul fara sa ne "salte" securitatea, putem cumpara paine si lapte la 3 dimineata de la non-stopul din colt, putem scrie in carti si in ziare ce vrea neuronul, fara sa fim inchisi si umiliti. Dar ca noi sa putem face toate astea s-a varsat prea mult sange. Si cu ce au ramas mamele, tatii, fratii, surorile, sotiile, sotii, copiii celor morti??? Cu niste placi comemorative si niste coroane de flori pe mormant!!!!Atat, asta a ramas din libertatea noastra, niste placi de beton! Si e atat de pacat. Nu suntem liberi pentru ca atunci cand am fi putut fi nu am stiu ce sa facem cu asa zisa libertate. Iar acum am ajuns proprii nostri prizonieri, prinsi in ganduri, lacomii, bani, datorii, vicii si o tara care pare din ce in ce mai mult ca nu ne vrea, ca nu ne ajuta si nu ne accepta. :( Repet, nu il laud pe Ceausescu, nici nu il condamn, dar cred ca acum am ajuns sa tragem blestemele lui. Rudele celor morti doar pentru ca erau pe strada atunci sunt acum someri, muritori de foame sau ingropati in datorii. S-a ales praful de memoria eroilor, de izbanda lor asa cum se va alege cat de curand de noi.
Spunea unu aseara ca "eroii nu mor niciodata!", dar ceea ce ramane dupa ei? Sa le spuna asta familiilor victimelor de la `89.
Si daca ieri va aratam orasul meu, acum va arat si bradul meu impodobit acum jumatate de ora!( cu drag si spor):)
Asa ca era sa uit: mai oameni buni nu mai taiati brazii ca sa ii tineti in sufragerie 2 saptamanai!! Zilele astea am tot auzit: "Anu asta imi iau brad adevarat, parca nu e ca ala artificial!". Hai sa fim seriosi. Dau 40 de lei pe un brad pe care il arunc dupa 2 saptamani, fac curat in urma lui inca 2 saptamani si mai pagubesc si omenirea de cateva guri zdravene de oxigen. Pe cel artificial dau 40 de lei o data si nu in fiecare an, fac curat in 10 minute dupa el, e mereu verde si salveaza de la taiere un alt pui de brad. Hai sa nu mai fim snobi, "Sa imi miroase si mie in casa a Craciun!" Pai daca face mama o sarmaluta si in cozonac, nu de mai dezlipesti de miros de Craciun, nu e nevoie de o biata creanga de brad sa simt ca e sarbatoare! ;)
Ningeeeeee! In sfarsit pot sa stau cu ochii pe fereastra cat e ziua de lunga, sa privesc dansul firav al primilor fulgi, pot sa ies sa ating neaua moale, sa fac un om de zapada... Deocamdata astept sa se lase seara sa se aprinda luminile in oras si abia apoi o sa ma pot bucura de adevaratul peisaj. Pana atunci am luat cateva dovezi ca A INCEPUT IARNA,,,,. Revin pe seara cu alte dovezi, mai stralucitoare.
P.S. Scuzati esenta peisajului, dar la mine in spatele blocului este un minunat santier!
Am trecut si de ultima zi de scoala din acest an(2009). Este a patra serbare de Craciun pe care am facut-o de cand sunt in invatamant, dar cred ca a fost unul dintre cele mai triste momente din viata mea. Nu, nu am gresit, trist este cuvantul cel mai potrivit pentru experienta pe care am trait-o astazi. Am cunoscut o doamna, la vreo 30 si un pic de ani, mama unui elev de-al meu. Am intarziat chiar si putin sebarea din cauza dumneaei. Este o femeie frumoasa, tanara, dar exagerat de slaba, palida si care s-a spijinit de un perete mai tot timpul discutiei pe care am avut-o la final. Avea un zambet sincer si o pofta de viata pe care mai rar o vezi in ziua de azi. Pana aici poate vi se pare ca totul e normal si nimic iesit din comun, dar... O femeie atat de "vie" este in ultima faza a unei boli necrutatoare, are cancer si isi traieste ultimele clipe. A dorit sa participe la serbarea fiului ei cel mic, tocmai pentru ca poate, este ultima pentru ea. A fost dureros pentru mine sa vad cum o mama isi priveste fiul cu jind, sa vad un copil zambindu-i mamei lui si uitand chiar si poezia, doar de dragul ei. N-am intalnit niciodata a fiinta atat de blajina si de optimista, care desi ma vedea pentru prima data, m-a imbratisat si mi-a urat tot ce e mai bun pe lumea asta. Imi spunea luminata la fata ca se lupta pentru copiii ei si pentru sotul ei, pentru ca merita ceva mai bun de atat. Iar la plecare, era atat de secata de puteri ca atunci cand s-a urcat in masina a fost nevoita sa isi traga picioarele cu mana, pentru ca nu mai avea putere.
Ploaia de afara nu face decat sa imi amplifice sentimentele in loc sa mi le spele...
N-am scris toate astea ca sa intristez pe cineva sau sa imi fac de lucru. Le-am scris pentru ca in viata asta suntem niste prosti. Alergam disperati dupa niste bani, ne purtam pica unii altora, ne certam, uitam sa ne mai crestem copiii, sa ii fim alaturi celui drag, sa ne sunam mama sa o intrebam daca are si ea nevoie de ceva.
Hai sa facem toatea astea cat inca putem, cat inca Dumnezeu tine cu noi si ne da sansa. Hai sa traim fiecare minutel cu toata intensitatea, sa iubim in fiecare secunda si sa fim alaturi cuiva care are nevoie.
Ne-am (re)ales presedintele! Sau unii dintre noi au facut-o... Daca pana acum mi se parea ca nu e in regula ce se intampla in tara asta, azi mi-am dat seama cao luam la vale rau de tot... Cred ca am intrat in istorie ca"tara cu doi presedinti". Am vazut manipulare, santaj, ipocrizie, bataie de joc, penibil, gafe peste gafe si cu toate astea alesii nostri cred ca totul merge bine si "curand o sa si iesim din criza". Eu cred ca abia am intrat in criza(financiara, de timp, de oameni demni sa ne reperezinte interesele, in fine, de mai multe..). Trecand peste toate, ma bucura ca mai inca un loc de munca si ca acum ma pregatesc de serbarea de Craciun si le pregatesc copiilor cate un cadou, o mica surpriza sper eu. :)
Stiu, a trecut cam un "secol" de cand n-am mai dat pe aici... Dar in mare parte a fost fara voia mea. In seara aceasta scriu pentru ca nu stiu cat mai pot tine in mine asta. Sunt in situatia in care depind de un partid politic si de un anume candidat la presidintie. Este penibil. Tara asta si tot ce se intampla in ea este strigator la cer. De cand cu alegerile astea ma uit la televizor si nu imi vine sa cred ce vad. Stateam azi si ma gandeam serios la ceea ce va urma dupa ziua "alegerilor". Ca si in alte campanii, am auzit si de aceasta data: " O sa marim salariile la profesori cu (atentie!!!!) 30 %, o sa dam o sansa agriculturii, o sa avem grija ca batranii si tinerii sa o duca bine, o sa.., o sa....!!" O sa faceti pe d***u. O sa va luati pana de pe tineri, de pe batrani, de pe profesori, de pe toti prostii care v-au votat cu speranta la un "mai bine", odata ajunsi la ciolan. Ma scarbesc atat de tare "mai marii tarii" incat nu rezista sa vad o stire mai mult de 2 minute sau cu atat mai putin o emisiune politica. Cand am inceput sa scriu aveam asa un avand sa spun muuulte, vrute si nevrute, sa injur, sa spun ce mizerie vad eu in tara asta si in jurul meu, cate nedreptati, cate jigodii si cata falsitate, dar... dar cand ma gandesc ca in 2 zile am toate sansele ca, pe criterii politice, sa fiu din nou somera, parca ma dezarmez total si asa imi vine sa imi bag picioarele... Chiar imi pare rau ca a trebuit sa revin pe blog cu asa sentimente, dar acum altele nu ma incearca, desi se apropie sarbatorile. Sper ca maine, poimaine sa revin cu ceva idei mai detasate si mai "sanatoase" LA MULTI ANI "Nicolailor"! :)
Am vazut prima data pe MTV un videoclip de genu acesta, era luat de pe you tube si m-a impresionat . Acum mi-am amintit de el si am vrut sa vedeti si voi si sa imi spuneti daca va place! P.S. Sunt mult mai multe si toate foarte interesante!
..si asta ne omoara incet si sigur. Tocmai cand incepusem sa ma resemnez cu tara asta si sistemele ei de rahat vine titularizarea. Nu mai facusem de mult o criza de nervi, nu ca mi-ar fi fost dor. Am atatea de spus incat nici putere sa scriu atat nu as avea. La un examen de talia celui de titularizare, daca subiectele s-au facut la nivel de judet, normal este sa nu fie corectate tot de profesori din judet, NU?? Si ca tot veni vorba de subiecte, unele mai interpretabile ca astea nu am vazut niciodata, la niciun examen. Notele s-au dat dupa cum a batut vantu prin zona. S-a scris prin ziare ca s-a copiat si erau cate 2, 3 exemple. E, habar nu aveti voi cat s-a copiat si in ce fel. Dupa ce am iesit din examen, am aflat ca subiectele se stiau de dimineata de pe la 8, timp destul sa iti faci o fituica pe care sa o citesti in timpul examenlui la baie, in 10 minute! Am ajuns sa nu ma mai mire nimic. Ma astept la orice, oricum si normal, am inceput sa ma astept la ce e mai rau de la sistem.
Stiti vorba aceea: cand doi iti zic ca esti beat, te duci si te culci? Tara asta a nostra a ajuns atat de jos incat nu face altceva decat sa ne indobitoceasca. Sa luam un singur exemplu: e al 4-lea an de cand dau acest examen, am avut note intre 7, 45 si 8, 45, anu acesta am invatat mai mult ca niciodata, am plecat de acasa cu speranta ca de data aceasta o sa fie mult mai bine, am iesit din sala cu acelasi sentiment si la rezultate dezamagire totala. Cunosc atatea cazuri care dupa asemenea esecuri au renuntat la invatamant, au renuntat sa faca ceea ce iubeau mai mult. Sistemele din Roamania( invatamant, sanitar, justitie etc.) in loc sa incurajeze tinerii, sa ii sprijine, ii umple de frustrari, de dezamagiri si gust amar. Cum sa nu plece in America un doctor roman care aici are un salariu de 10 milioane, in timp ce peste ocean castiga 1000 de dolari/luna? Cum sa nu ma reprofilez eu, sa fac orice altceva decat sa imi bat capul in fiecare an cu un sistem corupt pana in maduva oaselor?? Pai daca pleaca unu azi, unu maine, toti calificati, cine ramane? Cei necalificati pe post. Ce urmeaza?= articole un presa de genu: Invatamantul este intr-o stare critica, Sanatatea este in cadere libera, Medici care iau spaga, Profesori care habar nu au sa predea si asa mai departe. Este un lant vicios al carui capat il tine tara asta bolnava si fara sanse de vindecare, cel putin nu in viata asta.
In ciudata nevilor, dezamagirilor, frustrarilor si a scarbei imense, eu nu renunt la profesia mea! Iubesc prea mult ceea ce fac, expresia copilului care vine la catedra mandru sa iti arate ce desen frumos i-a iesit, serbarea de sfarsit de an in care te incearca o lacrima de fericire ca a mai trecut un an si o alta de regret ca te desparti de elevii tai. Imi doresc macar pentru copiii mei o tara de care sa fie mandrii, care sa le faca viata mai usoara nu sa le puna bete in roate!
"Stiu.. un copil se naste acum/ Da stiu.. un batran isi ia ramas bun." Intotdeauna mi-a palcut melodia celor de la Holograf, dar zilele astea mi-au tot venit in minte versurile astea.
Acum cateva zile o persoana mult prea draga mie a plecat spre o lume mai buna si mai curata unde sper din tot sufletul ca este liniste si ii este bine. Ieri o persoana la fel de draga mie a adus pe lume un suflet nevinovat ( 3700 g, Felicitari Mira). In momente din astea nu poti sa nu te gandesti cat de mici si nesemnificativi suntem pe lumea, cat de putin timp avem la dispozitie sa facem toate cate vrem. Ah, asa de mult ne prepcupa averea, pozitia sociala, profesionala incat ne trezim in asemenea momente, cand deja este prea tarziu. Ne intereseaza si viata, dar din pacate ne intereseaza viata vecinului, colegului, care, cum, unde, cu cine!
Am mai spus si o sa repet NU STIM SA NE TRAIM PROPRIA VIATA! Tot ce facem, facem prin prisma celuilalt si este asa de pacat. Poate ar fi trebuit sa scriu aici una din povestile pe care mi le spunea bunicul meu, de pe vremea cand lupta pe front, despre cum a iubit, a muncit cu drag pentru copii si s-a bucurat de fiecare minut pana in ultima clipa a vietii! Dar ma limitez la a indemna pe toti care imi citesc aberatiile : TRAITI CA SI CAND MAINE AR FI ULTIMA ZI DIN VIATA VOASTRA!!! Stiu ca e cliseu, dar Doamne, cate dreptate! Vine o zi pentru fiecare, dar aste nu ne impiedica sa le traim la intensitate maxima pe celelalte pe care ni le-a dat Dumnezeu!
Gata. Tocmai am citit ultimul rand din metodica si am pus punct invatatului. Scap si de examenu de miercuri si vacanta poate incepe si pentru mine! Abia astept sa ma trezesc la 11 si sa imi spun "Azi nu ma duc la munca, nu invat, doar STAU". Imi dau seama ca s-au intamplat atatea de cand n-am mai scris pe aici. Evenimente de tot felul, care mai vesele, mai triste, mai ingrijoratoare, personale sau publice.
Cateva concluzii scurte: - imi pare pentru Michael Jackson, pentru faptul ca singur si-a distrus viata pentru niste frustrari din copilarie, neavand ajutorul necesar sa treaca peste ele;
- imi pare rau pentru tara asta pentru ca este furata pe fata si LEGAL de niste prefacuti si impostori precum Ridzi:
- ma bucur sa observ ca oamenii inca se mai iubesc, ca tinerii inca mai au intiativa si aici ma refer la cele 10 nunti pe la care trebuie sa trec in vara asta si la cele 3 botezuri :) ;
- constat ca in viata mea apar schimbari la fiecare pas, ma schimb eu in functie de vremuri, se mai schimba si vremurile, toate pe repede inainte si de multe ori ma surprind cum incerc sa incetinesc totul...
Ce stiu sigur este ca sunt pe calea cea buna, iar ritmul lumii il adaptez la al meu si atunci toate au sens. Ma inunda un amalgam de sentimente, cele mai multe trecatoare, iar cele putine, dar mult prea importante raman cu "noi" :)
Imi este un dor nebuuuun sa merg la un concert Voltaj. Imi este dor sa ma pierd in multime, sa mi se piarda urma, sa cant pana ragusesc, sa ajung acasa la 1, sa ma asez in pat si inca sa mai aud "as mai vrea 2000 de ani/sa te am..." :)
Abia ce ma bucuram ca o sa am si eu timp sa mai trec pe aici, trebuie sa rectific si sa spun ca pana pe data de 15 iulie o sa mai apar rar. Si asta nu pentru ca imi doresc eu musai, ci pentru ca imi incerc din nou norocul la examenul de titularizare si vreau sa parcurg toata materia pana la data examenului. Spun noroc pentru ca de aceasta data, va fii pur noroc: s-a schimbat metodologia si subiectele se formuleaza si se corecteaza la noi in judet, deci ...Dumnezeu cu mila!( e mai complicat de explicat si sunt sigura ca nu sunt prea multi interesati). Asa ca va doresc un inceput de vara racoros si linistit! :)
P.S. Promit sa mai apar macar cu cate un banc, doua!
Este prima data cand spun NU alegerilor, fara pic de indoiala. Inainte de ziua de duminica aveam asa o sila si un sentiment de greata fata de clasa politica a acestei tari... acum, dupa ziua de duminica... stau sa ma gandesc daca sa rad sau sa plang. Cum naiba sa umpli autocare intregi cu cetateni si sa faci turul satelor cu ei, sa iti voteze partidul?? Sunteti penibili. Ca sa nu mai vorbim de marele om al tarii, care tocmai acum, inainte de prezidentiale s-a gandit sa retraga trupele din Irak. Si acum vine cireasa de pe tort: trimitem la Bruxelles un incult si cercetat penal si o fandosita analfabeta(dupa parerea careia marijuana ar trebui legalizata)??? hai ma, da-o-ncolo! Dupa ce am vazut procentele celor care au iesit la vot si procentele fiecarui partid, imi dau seama ca me batem singuri joc de noi! Ei doar profita de naivitatea noastra cu care spunem: Eee, mai incercamsi de data asta! Rezultatele finale pe Arges
Dap, m-am intors. Putin schimbata(blogul, nu eu) mersi Crengu pentru pont! :) De cand n-am mai trecut pe aici, recunosc ca s-au intamplat destule si am multe de povestit. Si pentru ca nu am foarte mult timp acum sa scriu o sa spun decat atat: SA imi traiasca nepotica Sara Maria si sa fie sanatoasa. S-au intamplat atatea, iar am ajuns la concluzia ca nu m-am nascut la locul si la momentul potrivit din multe puncte de vedere, dar povestesc mai tarziu.
P.S. O pauza e binevenita intotdeauna! Asa vi se mai face dor de mine! :)
... sa comunici! Poate ca mi-am dat eu seama tarziu, poate ca nu am dat atentie pana acum acestui aspect, dar daca nu stii sa comunici...esti terminat!(nu la propriu). Vei fii la pamant din muuulte, fooarte multe puncte de vedere. In primul rand oricat de bine ai stii ce iti doresti, dar nu vei stii sa alegi cuvintele potrivite pentru a cere acel lucru, e timp pierdut. Conteaza sa stii cum sa pui problema si cand. Apoi mai este faza in care ti se comunica ceva sau comunici tu ceva, dar o faci gresit. De aici pot aparea o mie de alte probleme. Si imi amintesc ca le-am explicat saptamana trecuta elevilor mei importanta unei comunicari clare, intonate si coerente. Si asta pentru ca inca de mici avem tendinta de a vorbi peste interlocutor, de a-l intrerupe, contrazice, etc.
La copii, nu poate fi numita problema deoarece ei se pot educa si lucrurile in timp se schimba. La adulti, altfel sta treaba. La ei deja problemele sunt la un alt nivel si au urmari mult mai grave. De exemplu el si ea, casatoriti de "n" ani, ajung in punctul in care pur si simplu nu se mai inteleg. Cu toate ca vorbesc aceeasi limba, au trait impreuna poate mai bine de jumatate de viata, dar ajung la tribunal declarand ca motiv pentru divort: "Nu ne mai intelegeam." Pai stai asa, fie unul dintre ei a surzit si nu il mai aude pe celalalt, fie nu mai intelege limba. Din pacate adevarul este altul: nu stim sa ne exprimam, nu stim sa ascultam la cei de langa noi, nu avem rabdare sa ni se explice sau sa dam explicatii. Vorbim toti in acelasi timp, pe motivul ca ne grabim si tre sa spunem repede ce e de zis, toti avem dreptate, fiecare in felul lui... . De aici se naste galagia, harmalaia, haosul, care duc la stres si neliniste. De cate ori nu ni s-a intamplat ca dupa o zi de munca sa nu avem nevoie decat de o ora de liniste si odihna? Iar in loc de asta, acasa sau unde te duci, primesti zgomot, cearta, vorbarie multa si fara rost = un stres in plus? Si toate astea au o singura cauza: nu stim sa comunicam!
Bai ce de fite pe metru patrat in Romania! Cand am timp, ma mai uit la Cireasa de pe tort sa vad si eu ce se mai gateste, cum se mai gateste. Numai ca am inceput sa ma plicitsesc de cliseul: Vai sunt vedeta, eu nu gatesc, deci habar nu am unde e piata, unde gasesc telemeaua intre zecile de sortimente de branza....
Zau daca nu mai au sa se piarda prin supermarket, atat de aeriene sunt asa numitele VIP-uri. Acum ceva timp am vazut una, nu stiu cum o chema sau ce facea, dar vedeta se numea, logic, si avea tipa in mana o punga de piept de "pasare",dupa ce citeste, spune cu voce tare: "nu e buna asta, sa vedem daca gasim de pui, nu de pasare!" :))
Ca sa nu mai zic de faza in care nu stiu daca exista concurent(pitipoanca) care sa nu cheme un prieten, o prietena, o cunostinta, pe mama, pe tata sora, sa o ajute la cumparaturi si mai ales in bucatarie. Va dati seama ce tragedie ar fii sa se rataceasca prin magazin sau sa dea, din greseala, foc la bucaarie??
Sunt pe zi ce trece tot mai dezamagita de ce se intampla in tara asta. Si de data aceasta recunosc si ca sunt subiectiva. Ni se promit in invatamant niste majorari salariale de anu trecut de pana in alegeri. Am amenintat cu greva, cu sabotarea examenelor, au zis gata, de luna viitoare aveti majorari. Apoi am ajuns in faza in care ceea ce ceream noi nu coincidea cu ceea ce ofereau ei: adica daca vroiam 50% ne dadeau 30%. Ok, 50% era mult, poate prea mult pentru jegu in care traim, dar au scazut pretentiile la 36% si atunci ei nu mai puteau sa ofere decat vreo 10% si aia in 2 transe. O penultima faza a penibilului circ a venit cand aud intr-o zi la tv ca :NU MAI SUNT BANI IN VISTERIA STATULUI PENTRU NICIUN FEL DE MAJORARI" si... si plus de asta ni se taie orice spor poate fi taiat. Si ieri, alateri alfu cu stupoare ca salariile cadrelor didactice se vor mari abia de la 1 ianuarie 2010, conform spuselor "doamnei"( cu ghilimele pentru ca as numi-o altfel, dar ma cenzurez) ministru, pentru ca abia atunci efectele crizei nu vor mai fii asa de mari in Romania.O alta varianta ca aceste cresteri salariale sa fie posibile, era ca 20 000 de cadre sa ramana fara loc de munca. Asta a pus capac. La faza asta tre sa fac cateva observatii, repet subiective, ca doar sunt si eu un cadru didactic(institutor cu 4 ani vechime, care trage de un rahat de salariu):
1. in momentul in care nu mai erau bani pentru niciun fel de majorari, directorii diferitelor institutii(Gaze, antidrog) mai aveau inca salarii de peste 50 000, 100 000 de euro.... :(
2. cum este posibil ca de la o luna la alta sa se goleasca visteria statului??? Avem bani sa bagam in autostrazi, centuri ale marilor orase si bani grei(milioane de euro) care investitii, culmea, sunt invizibile deoarece chiar ieri povestea Mircea Badea cum se baga bani de 2, 3 ani intr-o centura a nu stiu carui oras si pana azi s-au construit ..4 km!!!!!!
3. cum or fii gasit ei ca solutie sa dea afara 20 000 de cadre??? Nu mai bine da afara 2, 3 sefi din aia de pe la cate o Directie Antidrog(sau oricare alta asemanatoare) ale caror salarii echivaleaza cu cele ale miilor de dascali?????
4.faza care mi se pare penibila din partea lor(ministru, presedinte, toti de la putere de fapt): sa ni se mareasca salariu abia in ianuarie 2010??? Cu alte cuvinte: las ca vin europarlamentarele, vin alegerile pentru presedinte, votati-ne voi, ca vedem noi apoi daca va mai dam si marire de salariu. Se va face exact ca in fiecare an de cand lucrez eu in domeniul asta, inainte de algereri iti promit... ah, dar ce nu iti promit...iar dupa alegeri, surpriza: criza va lovi din nou si nu vor fii, evident bani!!!!!
5. si faza care ma uimeste si ma face sa cred ca "doamna" ministru a invatamantului este un fel de Vrajitoarea Maria, este aceea in care vine cu urmatoarea declaratie: "majorarile salariale de 50% pentru cadrele didactice prevazute prin Legea 221/2008 vor intra in vigoare in ianuarie 2010, cand criza economica nu va mai avea efecte atat de grave asupra economiei." Dar de unde naiba stie "doamna" ce efecte va avea incontinuare criza, cat vor dura aceste efecte si cat de grave vor fii consecintele???
Va spun eu, habar n-are despre ce vorbeste, dar tre sa spuna si ea ceva, ca de aia e ministru si nu de alta, dar vin alegerile si tre sa mai mintim putin prostimea! :(
Este trist ce se intampla, mult prea trist pentru o tara care se vrea democrata, emancipata,membra a Uniunii Europene, a NATO s.a.m.d. Isi bat joc de noi si oricat am incerca sa facem ceva, nu avem sorti de izbanda! :( Ar spune cineva: mergem la vot si poate vom schimba ceva. Din momentul in care am avut drept de vot am fost de fiecare data sa incerc sa schimb ceva, poate, poate .. Dupa 4 ani de cand particip la alegeri, incep sa cred ca lupt in zadar si cu morile se vant. Nu s-a schimbat absolut nimic, iar eu ma gandesc sa nu mai ies la vot... Daca are cineva argumente cu care ma poate contrazice, ... chiar va rog.
P.S. Sa nu aiba cineva impresia ca este vorba strict de bani aici...daca exista vreun cadru didactic care lucreaza in sistem pentru bani, pentru salariul pe care il primeste, inseamna ca e tampit sau face meditatii 6 zile din 7. Este vorba de minciunile care ni se tot spun si pe care, desi nu le mai crede nimeni, nu reusim sa le invingem! Din fericire, motivele pentru care eu inca nu renunt la ceea ce fac nu au nici cea mai mica legatura cu banii: imi plac mult copiii, imi place sa le vad zambetul de multumire atunci cand reusesc cate ceva la abilitati practice sau iau un premiu la vreun concurs, imi place sa ii vad cum evolueaza, cum se descopera pe ei si lumea din jurul lor, cum se formeaza ca viitori cetateni ai acestei societati(bolnava, din nefericire). :(
Se anunta vremuri grele pentru basarabeni. Imi pare rau pentru ei, sincer.
Nu mi se pare normal sa fii batut, luat de pe strada, dus cine stie unde sa ti se piarda urma. Ce am vazut in ultimele 3 zile la stiri despre conflictele din Chisinau m-a impresionat. Batai, sange, groaza, pumn pus in gura la fiecare tentativa de a spune ceva, tineri batuti crunt, gaze lacrimogene, oameni rasi in cap pe strazi, cu forta... Nu vi se pare ca seamana deja cu un scenariu cunoscut noua? Si daca toate astea nu erau de ajuns, s-a trecut la rapire de jurnalisti, ceea ce mi se pare josnic si murdar. Vorbesc si prin prisma pasiunii pentru televiziune si pentru facultatea pe care am terminat-o, dar nu este omenesc sa rapesti un om doar pentru ca isi face meseria si nu face decat sa informeze poporul. Nu a instigat la violenta, nu a indemnat la protest. Numai ca autoritatile moldovene nu prea mai fac diferenta intre civili, tineri, batrani, femei, barbati. Au blocat orice cale de acces din tara lor si inspre tara lor.
Am revazut de curand niste filmulete de prin decembrie `89, iar firul evenimentelor pare acelasi cu cel de la Chisinau. Nu stiu daca asta ar fii rezolvarea, dar lucrurile par sa se indrepte intr-acolo.
Au trecut cateva zile de cand a inceput toata povestea si am vazut atatea incat nu ma pot abtine, trebuie sa spun si eu ceva.
Mentionez de la inceput ca nu tin cu Steaua, nu mi-e drag Becali, dar nici nu am nimic impotriva lui. Este pur si simplu parerea unui om de rand care asista neputincios la ceea ce se intampla in tara asta.
Ideea este in felul urmator: Becali pagubit( lui i s-a furat masina) si niste indivizi( nu zic altfel ca as parea rasista si nu sunt)sunt hoti. Intr-o seara ma uitam la tv si pe o parte il vad pe JiJi dupa gratii(nu pnetru o zi ci pentru 29) si pe un alt post(O)Tv ii vad pe cei care l-au furat cum dau declaratii(aberatii) si culmea tot ei revoltati. Cateva amanunte pe care mi le amintesc din ce au declarat:
- a fost o concidenta, noi n-am furat nimic!!!!
-ce sa facem si noi, daca masina era acolo!!!!!
Ca sa nu mai povestesc despre felul in care aratau: cu niste burti pana la gura, aveau cu ei un "peste" sau sef sau nush cum se numeste care mai si vorbea in numele lor, agramatical, evident.
Nu intelege cum este posibil sa se intample asa ceva? Iar vestea care a pus capac este chiar motivul arestarii lui preventive: este persoana publica si prin comportamnetul sau da un exemplu, deci este un pericol public!!!!
Bai deci nu mai stiu in ce tara traim! Adica zecii de politicieni, persoane importante in stat care ne dau cu o mana si ne fura cu 10, zi de zi, PE FATA, nu reprezinta un pericol??? Iar ala ca si-a recuperat masina si le-a mai si dat hotilor bani de taxi, este inchis??
Aseara mai vad una la tv( si am zis ca nu ma mai uit la stiri): un recidivist, fost condamnat pentru viol si escrocherie, conduce fara carnet, loveste vreo 2 masini si.. si... surpriza, este cercetat in libertate!
Suntem atat de grabiti, atat de atenti la cum sa facem bani, cum sa avem o casa mai mare si o masina mai luxoasa ca uitam sa traim. Vad zi de zi oameni care pierd notiunea timpului, a spatiului, a vietii. Uitam sa ne bucuram de un zambet, de o floare, de un cuvant spus din suflet... Suntem prea mici si prea nesemnificativi pe lumea asta ca sa ne permitem asemenea lux, sa uitam sa respiram... si totusi uitam! Nu stim sa avem grija de noi, de sanatatea noastra, de omu de langa noi si de sufletul nostru. Vad batrani care ajung la varsta la care nu mai pot decat sa regrete, nu pot intoarce timpul, nu pot schimba nimic! Vad oameni care iau decizii pe care nu le mai pot schimba si apoi regreta, poate, pentru toata viata! Citeam zilele trecute prin presa o declaratie( nu mai stiu a cui)care suna cam asa: "Traieste fiecare zi ca si cum maine n-ar mai fii!". Sunt perfect de acord. TRAIESTE, IUBESTE, RAZI, PLANGI, BUCURA-TE, INFURIE-TE..este dreptul tau, al nostru, al tutror! Fa exact ce iti doresti, spune in gura mare ca iubesti, ca urasti, calatoreste, munceste, dormi, citeste, plimba-te... De cand ma stiu am spus ca vreau sa regret ceva ce am facut, am incercat desi poate nu mi-a iesit, decat sa regret ceva ce nu am facut si sa raman cu "Si daca era asa...oare cum era?" Si tot de cand ma stiu vreau sa cred ca nu am regrete, dar probabil ma insel... toti avem, mai mici sau mai mari...Conteaza sa facem lucrurile la timpul lor fara amanare, fara ezitare..pur si simplu!
Spre exemplu acum as privi spre cer, as trage adanc aer in piept si as striga din tot sulfetul " Te iubesc!" :)
Daca nu fac asta acum, cand simt si inca pot...maine poate fii prea tarziu. Asa si cu viata, trebuie traita AZI si ACUM.
"Deci,,lasa taxiul sa te astepte Si intoarce-te si inchide-mi usa, Si aseaza-ta inapoi unde stateai Putin mai aproape decat inainte.
Cand te uiti asa, serios Ma faci sa te doresc si mai mult Si simt nevoia sa iti spun:
Cu cat te apropii mai mult, cu atat ma simt mai bine, Cu cat esti mai aproape, cu atat mai mult vad De ce toti zic ca arat fericita Cand esti tu impreajma. Cu cat te apropii, cu atat mai bine ma simt."
Stiu ca mai este ceva timp pana sambata seara, dar zic sa anunt de pe acum ca apoi nu mai am timp sau o sa uit. Anul acesta s-a hotarat ca in data de 28 martie intre orele 20:30 si 21:30 sa lasam Pamantul sa respire. Ora Pamantului este de fapt o miscare simbolica. Stingem lumina pentru a economisi energie, pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon, pentru a lasa Pamantul sa ia o gura de oxigen sa ne mai rabde si pe noi, oamenii, care nu facem altceva decat sa poluam.
Ora Pamantului are ca scop constietizarea omenirii asupra problemelor climaterice, pericolelor care ne aspteapta in viitor si tragerea unui semn de alarma: daca nu incepem sa schimbam ceva cat mai curand, efectele vor fi catastrofale. Earth Hour a avut un impact foarte puternic si a aratat ca omenirea este capabila de schimbare, macar in atitudine.
Daca tot nu stim sau nu vream sa stim ca inseamna sa reciclam, sa reducem, sa economisim, nu ne doare mana sa apasam intrerupatorul si pentru o ora sa iesim la o plimbare in parc. Si daca tot suntem la capitolul asta, eu as avea cateva idei despre ceea ce am putea face in ora in care nu mai functioneaza in casa nici lumina, nici TV-ul, nici calculatorul, nimic: - plimbare in aer liber cu prietenii/prietena/prietenul/sotia/sotul... partenerul va fii incantat sa mai iasa din casa, mai ales daca in timpul saptamanii nu are timp de relaxare; - o ora de cumparaturi, sau macar de umblat prin magazine nu face rau nimanui...(sunt sigura ca vanzatorii nu vor stinge lumina, nu de alta, dar le taie patronu din salariu :)) - putem face o ora de miscare, putina alergare, aerobic in parc... - scoatem cainele la plimabare si de data asta nu il mai taram in casa dupa 10 minute, il lasam si pe el o ora sa isi mai dezmorteasca oasele.... - si ar mai fii o varianta, pe care nu pot si nu vreau sa o descriu in detaliu, dar include statul in casa, cateva lumanarele si parfumate daca se poate, 2 persoane, ca de una singura nu are farmec.. si mai departe continua fiecare cum crede :)(daca alegeti varianta asta puteti prelungi Ora Pamantului, nu e obligatoriu sa respectati cele 60 de minute) :)
In ultima vreme vad ca e tot mai la moda sa copiem. Intotdeauna am crezut ca romanul este original, creativ, cu imaginatie si foarte descurcaret. Dintre toate aceste trasaturi incep sa cred ca singura care ramane valabila este ultima: descurcaret. Prin televiziunile nationale, cele locale nu intra in discutie, este la moda sa se copieze formate ale anumitor emisiuni care au avut succes peste hotare. Au inceput cu Tradati in dragoste, Schimb de mame, Dansez pentru tine, 112 politia in actiune, Arena leilor si mai sunt vreo cateva care imi scapa mie acum. Cea mai noua copie, chiar fidela as putea spune este emisiunea Frumuseţe pe muchie de cuţit, care va fii prezentata de Victor Slav. Trebuie sa recunosc ca unele dintre aceste emisuni chiar sunt ok si mai si prind la public. Numai ca,dupa parerea mea, patronii de trusturi ar trebui sa se gandeasca la segmentul de public pe care il au si pentru care achizioneaza noile emisiuni si nu cred ca trebuie pierdut din vedere un amanunt foarte important: diferenta dintre mentalitatea, modul de viata al americanilor si al romanilor. Tot aud de pe la moderatorii de emisiuni de "ora 5": "Publicului trebuie sa ii dai ce iti cere!"( in traducere libera: sexi braileanca, nikita, scandal and stuff). Gresit. Publicului, ce ii dai, la aia se uita. Daca tot copiem de la altii, hai sa o facem cu cap si sa iasa ceva bun din asta! Ah, daca am putea sa copiem si legea lor si felul in care "gestioneaza" tara, oameni am ajunge.. :)
Oriunde te duci, oriunde te intorci auzi numai Eco peste tot! In prima faza poate fii de bine, de ce nu. Problema apare atunci cand notiunea de Eco ramane doar la teorie, practica se pierde pe drum. Sa luam ca exemplu scolarii mici, din clasele I-IV. Odata cu venirea primaverii in scoli se demareaza tot felul de proiecte pe teme ecologice. Un lucru nemaipomenit pentru copii si pentru viitorul lor. Din pacate cei mici sunt singurii de care se prinde ceva din aceste activitati. La orele de stiinte, georgrafie, desen, abilitati practice, educatie civica si educatie fizica li se vorbeste copiilor despre tot ce inseamna mediu inconjurator, protejarea lui, reciclare. Si nu doar li se vorbeste, se fac exemplificari, mergem in natura sa o curatam si multe alte activitati. Ce ma intristeaza pe tine este faptul ca elevii mai mari, in ciuda eforturilor cadrelor didactice, nu respecta absolut nimic din ceea ce ar fii trebuit sa fie un mediu curat si sanatos. Un exemplu: ies zilele trecute din scoala, tocmai terminasem ora de stiinte in care dezbatusem cu elevii tema: "Reciclarea hartiei = salvarea padurii!". In fata mea un grup de elevi din clasele mai mari care au aruncat pe jos vreo 3,4 ambalaje goale de cornuri cu ciocolata si cipsuri! In ciuda faptului ca le-am atras atentia, nici macar nu s-au sinchisit sa se uite la ce au lasat in urma! Si aici revin la o idee de-a mea mai veche: degeaba ma chinui eu 4, 5 ore la scoala cu elevul sa il invat ceva, daca acasa mama, tata, nu sunt interesati nici macar ce-a facut copilul in ziua respectiva, nu mai spun de teme, lectii si de ce nu, sa il incurajeze in actiunile sale. Este foarte important pentru un copil sa site ca este iubit, sustinut, sa i se acorde atentie si ajutot pe cat posibil. Un alt lucru adevarat este ca multi dintre parinti nu au educatie ecologica. Tocmai de aceea, imi spunea cineva, parintele trebuie sa invete de la copilul sau cum e treaba cu ecologizarea, cu reciclarea si cu sortarea deseurilor. Dar ce vorbesc eu aici: am vazut cu ochii mei cum om in toata firea, la vreo 40 de ani, merge la gena de gunoi cu o punga si 2 bidoane in mana si arunca totul la "gunoi menajer". Asta in conditiile in care langa mana lui era un recipient special pentru peturi si plastic, pe care scria mare:" Recicleaza Refoloseste Reduce" :) Este trist sa asisiti la asemenea momente cand te gandesti ca ne-o facem cu mana noastra. In Romania Ignoranta invinge Implicarea cu un scor de...1000 la ..0.
In postul urmator o sa revin cu cateva informatii despre proiectele Eco care de deruleaza in acest moment in scolile din oras si bonus niste poze, ca sa demonstrez ca se poate totusi!
Azi mi-am amintit inca odata de ce nu citesc horoscopul si de ce nu suport clarvazatorii aia, sau ce naiba sunt care vin si zic: o sa faceti aia, o sa patiti din cealalta... Nu exista asa ceva! Nici nu poti sa banuiesti macar pe unde te duce viata si mai ales in ce fel te duce... Din fericire, recunosc ca nu am avut parte de "palme" grele de la viata, dar stiu oameni care au primit ceea ce nu au crezut vreodata ca vor avea. In urma unor "palme" primite cu toata puterea in plina figura s-au ales cu: singuratate, frustrare, ura, lacrimi, teama... Pe cat de mult apreciez eu viata pentru faptul ca e imprevizibila, pe atat ma gandesc ca sunt lucruri care ni se intampla si ne depasesc puterea de intelegere. Cum sa inteleg eu ca unii sunt sortiti sa ramana singuri toata viata lor, ca sunt copiii care se nasc "monstrii" din impertinenta celei care ii poarta in pantec, ca un batran isi dedica intreaga existenta copiilor si la batranete ramane singur si moare parasit pana si de speranta? Cum sa inteleg ca o viata intreaga ne temem de acel ceva, care vine exact cand nu te mai astepti, ca un copil se naste si un batran moare? Cum sa inteleg toate astea?
Pana la urma, poate ca nu trebuie sa le intelegem, dar se pare ca trebuie sa traim cu ele!
Si din pacate, cei mai multi dintre noi, nu vad, nu vor sa vada, nu vor sa simta, nu recunosc!
A venit primavara. Calendaristic... afara, hm azi primvara, maine spre toamna, poimaine mai cade cate un fulg ratacit... Dar la mine in suflet cu siguranta e Primavara! La mine in sulfet esti Tu! E soare, sunt flori, e parfum de ghiocei si de iubire! Este exact asa cum mi-am dorit!
O primavara minunata sa aveti,sa va fie sufletul plin de bucurii si de linistea de care avem toti nevoie! :)
Autor: Tudor Chirila. Foarte faina. Si am mai gasit o scrisoare catre "adolescenta romanca" scrisa de MiHai Bendeac, la el pe blog www.mihaibendeac.wordpress.com
Zilele astea am gasit pe net niste legende si niste povestioare chiar interesante. Recunosc ca sunt scrise pentru elevi, intr-un limbaj cat se poate de popupar si simplu, dar asta era si ideea. Le-am gasit pe didactic.ro si imi pare rau ca nu stiu cui apartin de fapt si cine este cadrul didactic care le-a cules. Asa ca voi cita doar site-ul, autorul fiind necunoscut, dar felicitari din partea mea.
Le-am citit si eu elevilor mei ieri din ele si am reusit sa le captez in totalitate atentia, lucru care se intampla destul de rar(cel putin la elevii mei :)). Am sa le postez si aici, unele poate ca le stiti deja, altepe poate ca nu va intereseaza, dar mie mi se par utile si foarte interesante.
"S-a dus si luna februarie...mai intoarcem o fila din calendar...
si a venit primavara! Asta pentru ca romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia" la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.
An de an de 1 Martie ne recapatam speranta, optimismul, credinta in mai bine si sporul in toate. Martie este momentul in care oamenii incep sa caute primul ghiocel, ca semn al venirii primaverii cu adevarat. Acum frigul incepe sa se impleteasca cu razele soarelui, intunericul cu lumina si dupa o iarna grea cu omat mare invinge viata, primavara, soarele. Acest triumf al reinvierii si regenerarii este invocat prin Martisorul pe care-l daruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim sa le aduca fericire si noroc.
Probabil toti stiu ca de 1 Martie daruim martisoare sau primim mici simboluri ale primaverii, martisoarele, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza si de unde a pornit obiceiul ,,purtatul martisorului"...
CE ESTE MARTISORUL? Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii,al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.
CUM A APARUT MARTISORUL? Ei bine...iata povestea martisorului... Odata soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, inchizându-l într-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Slabit de puteri si ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zapada. Pe când acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pâna si ultima picatura de sânge se scurse în zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
CARE SUNT ORIGINILE MARTISORULUI?
La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.
PRIMUL MARTISOR
Poate o sa radeti...dar legenda martisorului spune ca: Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul. Insa despre martisor a inceput sa se vorbeasca mai tarziu, primele informatii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.
Obiceiuri de martisor Este datina ca parintii sa lege la 1 martie copiilor sai cate o moneda la gat sau la mana. Scopul punerii sau legarii martisorului este de a avea noroc in decursul anului, sa fie sanatosi si curati ca argintul cu venirea primaverii si peste vara sa nu-i apuce si scuture frigurile. Punerea martisorului se face de regula in zorii zilei, pana nu rasare soarele.
Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase
In ziua de 1 Martie se leaga la fiecare pom roditor fir rosu, ca sa faca poame multe.
La luna plina se scoate banutul de la gat si se cumpara cu el cas dulce si vin rosu pentru ca fetele sa aiba culoarea casului si sa fie rumene ca vinul.
Daca de 1 Martisor e vreme frumoasa atunci vom avea o primavara luminoasa.
Martisorul de astazi In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.
Din pacate, am ajuns sa ne temem de kitsch-uri. Si vedem uneori nejustificat kitsch-urile in orice obiect care nu ne place. Kitsch-ul este in mod obisnuit asociat copiilor de obiecte celebre (cum ar fi Turnul Eiffel in miniatura, din plastic) sau combinatiilor nefericite de materiale sau stiluri(desi e discutabil acest aspect daca ne gandim la creatiile cu totul inedite ale unor artisti, combinatii ce la inceput par neinspirate, iar mai apoi ne dam seama ca ne-am inselat).
Ce ar trebui sa fie un martisor Daca vreti sa faceti o bucurie cand daruiti un martisor, cautati-l! Cautati-l in asa fel incat sa insemne ceva! Stiind ca imi doream o casa a mea la un moment dat, o prietena mi-a daruit o casuta din ceramica.
Nu numai ca m-a impresionat faptul ca a avut in mintea ei un coltisor pentru nevoia mea, dar am simtit la momentul acela o puternica motivatie pentru a-mi indeplini dorinta. Si mai mult, pot spune ca este singurul martisor pe care l-am pastrat vreodata.
Aceeasi fata i-a daruit unei alte prietene un elefantel (va veti intreba "ce legatura are elefantul cu traditia martisorului?"). I-a spus ca daca mai mananca foarte mult o sa ajunga intocmai cu acel animalut. Cred ca intuiti ce s-a intamplat. Prietena mea a slabit in anul urmator vreo 10 kg. Incet si sigur.
Asadar, martisorul poate imbraca mai multe forme. E nevoie doar de interes si imaginatie din partea noastra.
"Primavara este o reflexie a gradinii sufletului nostru iar martisorul este cea mai de pret floare rasarita intr-insa..."
Cum se daruiesc martisoarele? Martisoarele sunt un dar ce se primeste sau se ofera cu mare placere in luna Martie in Romania si reprezinta un simbol al primaverii dar si al dragostei si admiratiei.
El este daruit incepand cu zorii primei zile din Martie fiintelor dragi. In general acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea.
Martisoarele se ofera de catre barbati tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite si de catre fete prietenelor, mamelor, bunicilor. In Moldova se practica obiceiul ca fetele sa daruiasca la randul lor martisoare barbatilor.
Este frumos ca fiecare martisor sa reprezinte persoana careia ii este daruit... sau urarea care vrea sa fie facuta. Un cosar poate transmite bunastare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingasia.
Cum se poarta martisorul? La inceputurile sale martisoarele erau purtate la gat sau la mana, si erau atarnate de o cordea rosie sau de un gaitan compus din doua fire rasucite de matase alba si rosie, sau dintr-un fir de arnici rosu sau unul din bumbac alb.
In zilele noastre, martisorul se poarta o perioada de timp bine determinata si nu mai este purtat la gat ci la incheietura mainii sau prins in piept cu convingerea ca toate dorintele se vor implini.
Cum renuntam la martisoare? Fiecare dintre noi purtam martisor de 1 Martie dar dupa cateva zile incepem sa ne intrebam cat trebuie sa-l pastram sau ce o sa facem cu el dupa ce-l dam jos?!
In trecut, in Moldova si Bucovina copii si fetele purtau o moneda de aur sau argint legata la gat timp de 12 zile dupa care o prindeau in par si-o tineau astfel pana la inflorirea primul pom sau pana la sosirea berzelor. Altele agatau martisorul pe un trandafir iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul.
Astazi martisorul se poarta 12 zile si apoi se agata intr-un pom tanar. Daca pomului ii va merge bine atunci cu siguranta si cel ce a legat ata de martisor acolo va avea parte de un an bun, cu sanatate si succese.
Altii asteapta sosirea berzelor si arunca snurul dupa ele, zicand:"Na-ti negretele/ Si da-mi albetele!"
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.
Cum a aparut acest obicei? Descoperirile arheoloice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani... Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.
Legenda babei Dochia
Acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada.
Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat.
Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei. "De unde o ai?" o intreba batrana, "este inca iarna".
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligar fiica sa spele iarna hainele la rau." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre.
De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara."
An de an de 1 Martie ne recapatam speranta, optimismul, credinta in mai bine si sporul in toate. Martie este momentul in care oamenii incep sa caute primul ghiocel, ca semn al venirii primaverii cu adevarat. Acum frigul incepe sa se impleteasca cu razele soarelui, intunericul cu lumina si dupa o iarna grea cu omat mare invinge viata, primavara, soarele. Acest triumf al reinvierii si regenerarii este invocat prin Martisorul pe care-l daruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim sa le aduca fericire si noroc.
